sulițár, sulițári, s.m. (înv.) 1. ostaș în vechea organizare a armatei, care purta suliță; lăncier, sulițaș, fuștaș. 2. meșter care făcea sau vindea sulițe. 3. (reg.) pasăre acvatică migratoare, asemănătoare cu rața domestică, vânată pentru carnea ei gustoasă. Vezi definitia »

FUNICULÁR, -Ă I. adj. referitor la cordonul ombilical sau spermatic, al funiculului. ♦ (fig.) poligon ~ = construcție grafică de forma unei linii poligonale, pentru studiul unui sistem de forțe. II. s. n. 1. mijloc de transport aerian pentru materiale sau oameni, din cabluri purtătoare de vagonete ori cabine. 2. (alp.) frânghie întinsă peste o prăpastie pentru a trece oameni și materiale. (< fr. funiculaire) Vezi definitia »

INTERAURICULÁR, -Ă adj. Între, dintre auricule. [< inter- + auricular]. Vezi definitia »

SUBCLAVICULÁR, -Ă adj. situat sub claviculă. (< fr. sous-claviculaire) Vezi definitia »

Fugar de nevoie, nu de judecată. Vezi definitia »