DISÉCȚIE, disecții, s. f. Deschidere a unui organism, urmată de separarea și analizarea metodică a componentelor lui, prin mijloace chirurgicale; disecare. – Din fr. dissection, lat. dissectio. Vezi definitia »

BELONOFOBÍE s.f. Teamă patologică de înțepăturile cu acul. [< fr. bélonéphobie, cf. gr. belone – ac, phobos – teamă]. Vezi definitia »

CHIMIOTERAPÍE s.f. Terapie prin substanțe chimice; chemoterapie. [< fr. chimiothérapie]. Vezi definitia »

inundație, inundații s. f. (intl.) loc unde se află sau unde apare un polițist; zonă primejdioasă pentru un infractor. Vezi definitia »

BIOTERAPÍE s. f. 1. tratament al unor afecțiuni cu ajutorul unor produși biologici. 2. transmiterea de către organismul unui individ a unei cantități de energie către organismul altui individ, în scopul ameliorării stării psihosomatice a acestuia. (< fr. biothérapie) Vezi definitia »