EPURATÓR s.n. Aparat cu ajutorul căruia se face curățirea unui material de substanțele nefolositoare sau dăunătoare. [Cf. fr. épurateur]. Vezi definitia »

EMULGATÓR s. m. substanță care determină formarea unei emulsii stabile; emulsionant. (< germ. Emulgator) Vezi definitia »

DESTABILIZATÓR, -OÁRE, destabilizatori, -oare, adj. Care destabilizează. – Destabiliza + suf. -tor. Vezi definitia »

zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre Vezi definitia »

ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acuză, care învinuiește. ◊ Acuzator public = persoană însărcinată, în împrejurări excepționale, cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale. – Din fr. accusateur. Vezi definitia »