létcă (létci), s. f. – Mosor, depănătoare. sb., cr. letka, din sl. letĕti „a zbura” (Cihac, II, 170; Tiktin; Conev). Vezi definitia »

CLARÍSĂ s.f. Călugăriță aparținând ordinului fundat în sec. XIII în Italia de Francesco d'Assisi și de Clara. [< fr. , it. clarisse, cf. (sfânta) Clara – născută în Assisi]. Vezi definitia »

OHRÁNĂ s. f. Poliție secretă în Rusia țaristă. – Din rus. ohrana. Vezi definitia »

NEORETÓRICĂ s. f. curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă arta antică a vorbirii. (< fr. néorhétorique) Vezi definitia »

PELÁGRĂ s. f. boală cronică provocată de o alimentație insuficientă, lipsită de vitamine și proteine animale, manifestată prin inflamarea pielii, plăgi pe corp, vomitări, diaree și tulburări psihice. (< fr. pellagre) Vezi definitia »