BĂRĂGÁN, bărăganuri, s. n. Șes întins, prezentând caractere de stepă. – Et. nec. Vezi definitia »

borcán (borcáne), s. n. – Vas cilindric pentru păstrarea conservelor etc. Mag. borkancsó, de la bor „vin” și kancsó „cană” (› rom. canceu), cf. Cihac, II, 484. DAR se referă la bg. burkan, care, după Capidan, Raporturile, 221, provine din rom. – Der. borcăna, vb. (a îngroșa, a se umfla un membru sau organ); borcănos, adj. (umflat). Vezi definitia »

ciufán, ciufáni, s.m. (reg.) varză fără căpățână. Vezi definitia »

moldoveán (moldovéni), s. m. – Locuitor din Moldova. – Var. (Mold.) moldovan, (ironic) șoldovean. De la Moldova. – Der. moldoveancă, s. f.; moldovenesc, adj.; moldovenește, adv.; moldovenie, s. f. (dialectul moldovenesc); moldovenism, s. n. (particularitate lingvistică din Moldova; patriotism local moldovenesc). Vezi definitia »

NORVEGIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Norvegia. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de norvegieni. (< fr. norvégien) Vezi definitia »