PETICÚȚ, peticuțe, s. n. Diminutiv al lui petic; peticel. [Var.: petecúț s. n.] – Petic + suf. -uț. Vezi definitia »

ORZULÉȚ s. n. Orzișor. – Orz + suf. -uleț. Vezi definitia »

PĂDURÉȚ, -EÁȚĂ, pădureți, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care crește în pădure sau într-un loc necultivat; sălbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore pădureț (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ◊ Expr. A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădurețe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care trăiește în pădure; sălbatic. ♦ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, sălbatic. – Pădure + suf. -eț. Vezi definitia »

CLOBÁNȚ, clobanțuri, s. n. (Reg.) 1. Clonț (1). 2. Cârligul fântânii de care se atârnă cofa pentru a scoate apă. – Comp. clonț. Vezi definitia »

MUCULÉȚ, muculeți, s. m., muculețe, s. n. Diminutiv al lui muc; mucușor. – Muc + suf. -uleț. Vezi definitia »