MINTÓS, -OÁSĂ, mintoși, -oase, adj. (Pop.) Care are multă minte; deștept, inteligent, capabil; iscusit, isteț. ♦ Care dovedește inteligență, iscusință. – Minte + suf. -os. Vezi definitia »

TÍFOS, tifosuri, s. n. Nume dat mai multor boli febrile, infecțioase și epidemice; a) febră tifoidă; b) tifos exantematic, v. exantematic; c) pestă bovină. – Din ngr. tifos, fr. typhus. Vezi definitia »

HÁOS s. n. 1. stare de neorganizare în care cei vechi presupuneau că se afla materia înainte de apariția universului cunoscut de om. 2. (fig.) stare de confuzie, de dezordine. (< fr., lat. chaos) Vezi definitia »

RUGÓS, -OÁSĂ adj. aspru, zgrunțuros. (< fr. rugueux, lat. rugosus) Vezi definitia »

NEDURERÓS, -OÁSĂ, nedureroși, -oase, adj. Care nu provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Fără durere. – Ne- + dureros. Vezi definitia »