TIR¹ s. n. 1. tragere (la țintă) cu o armă de foc. 2. sportul tragerii la țintă. (< fr. tir) Vezi definitia »

CLAVÍR, clavire, s. n. (Rar) Pian. [Pl. si: claviruri] – Din germ. Klavier. Vezi definitia »

DEXTROGÍR, -Ă adj. (Despre substanțe) Care rotește planul de polarizare al luminii spre dreapta. [< fr. dextrogyre, cf. lat. dextra – dreapta, gyrus – rotire]. Vezi definitia »

stir (-ruri), s. n. – (Bucov.) Prosop, cîrpă. Rus. stirati, steretĭ „a șterge, a scutura”. Vezi definitia »

LEVOGÍR adj. (Despre substanțe) Care deviază spre stânga planul de polarizare a luminii polarizate atunci când lumina se propagă spre observator. [< fr. lévogyre, cf. lat. laevus – stâng, gyrare – a întoarce]. Vezi definitia »