PLANTÁȚIE, plantații, s. f. 1. Totalitatea plantelor cultivate după o anumită metodă pe un teren amenajat în acest scop. ◊ Plantație de protecție = plantație de arbori sau de arbuști făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc. 2. Mare gospodărie caracterizată prin monocultura unor plante tehnice și alimentare în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală). [Var.: plantațiúne s. f.] – Din fr. plantation. Vezi definitia »

COVĂCÍE, (2) covăcii, s. f. (Reg.) 1. Meseria covaciului; fierărie (2), covălie (1). 2. Atelierul covaciului; fierărie¹ (1), covălie (2). – Covaci + suf. -ie. Vezi definitia »

OSICULECTOMÍE s. f. extirpare a osiculelor urechii mijlocii. (< fr. ossiculectomie) Vezi definitia »

ECTRODACTILÍE s.f. (Med.) Lipsa congenitală a unuia sau a mai multor degete. [Gen. -iei. / < fr. ectrodactylie, cf. gr. ektroma – avorton, daktylos – deget]. Vezi definitia »

AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta; auscultare. [Pr.: a-us-] – Din fr. auscultation. Vezi definitia »