OBELÍSC, obeliscuri, s. n. Monument comemorativ de origine egipteană, de forma unui stâlp înalt și ascuțit la vârf, alcătuit de obicei dintr-un singur bloc de piatră și acoperit cu inscripții. ♦ Stâlp sau piesă de lemn, de piatră etc. de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectură. – Din fr. obélisque. Vezi definitia »

sămsărésc, sămsăreáscă, adj. (înv.) care aparține samsarilor (v.), privitor la samsari. Vezi definitia »

CAMARADERÉSC, -EÁSCĂ adj. De camarad; exprimând camaraderie; (p. ext.) prietenesc. [< camaraderie + -esc]. Vezi definitia »

ARĂPÉSC, -EÁSCĂ, arăpești, adj. (Pop.) Care aparține arapilor, privitor la arapi. – Arap + suf. -esc. Vezi definitia »

VULPÉSC, -EÁSCĂ, vulpești, adj. 1. Care ține de caracterele fizice ale vulpii (1); de vulpe; vulpăresc. 2. Fig. șiret, viclean, înșelător. – Vulpe + suf. -esc. Vezi definitia »