EMANÁȚIE, emanații, s. f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajează, ceea ce se emană. ◊ (Geol.) Emanație vulcanică = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; b) produs al acestei activități, reprezentat prin bioxid de carbon, hidrogen, amoniac, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen etc. 2. Gaz radioactiv obținut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. [Var.: (înv.) emanațiúne s. f.] – Din fr. émanation, lat. emanatio, -onis. Vezi definitia »

AVÚLSIE s.f. v. avulsiune. Vezi definitia »

ALOCHIRÍE s.f. (Biol.) Transpunere a unei senzații în regiunea corespunzătoare din partea opusă a corpului. [< fr. allochirie]. Vezi definitia »

LACTÁȚIE s. f. 1. proces de formare și secreție a laptelui. 2. alăptare maternă; perioadă cât o mamă își poate alăpta copilul. (< fr. lactation, lat. lactatio) Vezi definitia »

APOPLEXÍE s. f. 1. pierdere totală a cunoștinței, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie. 2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă. (< fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia) Vezi definitia »