CIRCUÍT s.n. 1. Mișcare circulară făcută pe un drum închis. 2. Traseu închis (format din fire sau din dispozitive bune conducătoare de electricitate) prin care poate circula curentul. ♦ Sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. (Ec.) Trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. Transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. (Sport) Traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție. [Pron. -cu-it, pl. -te, -turi. / cf. fr. circuit, it. circuito, lat. circuitus]. Vezi definitia »

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; behăitură. Vezi definitia »

CARNOTÍT s.n. (Geol.) Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv. [Cf. fr. carnotit, cf. A. Carnot – mineralog francez]. Vezi definitia »

căptușit, -ă, căptușiți, -te adj. bătut. Vezi definitia »

MULLÍT s. n. Silicat de aluminiu foarte refractar, incolor sau roz, cu luciu sticlos, conținut în materiale aluminoase și argiloase. – Din engl. mullite. Vezi definitia »