DẤLDORĂ s. f. v. dârdoră. Vezi definitia »

BUCĂCIOÁRĂ, bucăcioare, s. f. (Reg.) Bucățică. – Din buc[ată] + suf. -ăcioară. Vezi definitia »

ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formație sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formații temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe. Vezi definitia »

EPIFIZÍTĂ s.f. (Med.) Boală de creștere interesând epifiza și constând într-un proces osteocondritic; osteocondroză epifizară; cifoza adolescenților. [< fr. épiphysite]. Vezi definitia »

stânișoáră s.f. (reg.) 1. stână mică. 2. loc unde a fost odată o stânâ; stăuliște, stâneică, stâniște, stăuină. Vezi definitia »