ORIFÍCIU s.n. Deschidere, deschizătură (a unei cavități). [Pron. -ciu, pl. -ii. / cf. lat. orificium, fr. orifice]. Vezi definitia »

CVINÁRIU, -IE adj. Care se divide exact cu cinci. ♦ Care are ca bază numărul cinci. // s.f. Strofă (sau poezie) alcătuită din cinci versuri. [Pron. -riu. / < fr. quinaire, cf. lat. quinque – cinci]. Vezi definitia »

PECÚLIU s. n. 1. (În antichitate) Sumă de bani economisită de un sclav pentru a-și răscumpăra libertatea: gratificație acordată unui sclav de către stăpânul său sau unui soldat la eliberare. 2. Sumă de bani primită de un condamnat după ispășirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detențiunii; p. gener. bani economisiți, agoniseală. – Din lat. peculium. Vezi definitia »

MAHDÍU s. m. conducător și profet la musulmani. (< fr. mahdi) Vezi definitia »

PRÓTIU s. n. (Chim.) Hidrogen ușor. – Din fr., engl. protium. Vezi definitia »