bogát (-tă), adj. – 1. Avut, înstărit, cu dare de mînă. – 2. (Urmat de în sau de) Care are din belșug, plin. – 3. Luxos, foarte valoros. – 4. (Înv.) Numeros, în cantitate mare. – Var. (Mold., Trans.) bugăt, adv. (destul, suficient). Mr. îmbugat, megl. bogat. Sl. bogatŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34; Cihac); cf. bg. bogat, alb. bugat. De remarcat că în nici o limbă romanică nu s-a păstrat cuvîntul lat. care exprimă eceastă noțiune. Der. bogătan sau (Trans.) bocotan, s.m. (bogătaș); bogătaș, s.m. (persoană cu multă avere); bogătate, s.f. (Trans., bogăție); bogăție, s.f. (cantitate abundentă de bunuri materiale); îmbogăți, vb. (a deveni bogat); îmbogățitor, adj. (care îmbogățește, folositor). Vezi definitia »

MANDRINÁT, -Ă, mandrinați, -te, adj. Îmbinat sau lărgit cu mandrina. – V. mandrina. Vezi definitia »

BUBÁT s. n. (Pop.) Vărsat, variolă. – Din bubă + [vărs]at. Vezi definitia »

MISIONARIÁT s.n. Funcția misionarului. [Pron. -ri-at. / < fr. missionnariat]. Vezi definitia »

pliocoșát, pliocoșátă, adj. (reg.; despre urechile porcilor) clăpăug. Vezi definitia »