Definita cuvantului afară
AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat; în exterior. ◊ Loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ◊ Loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti și... ◊ Expr. A da afară = a scoate (cu forța) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afară din cale sau din cale-afară = peste măsură, neobișnuit de... ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad foras.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu afară
BUHĂIÁLĂ2, buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi2. – Buhăi2 + suf. -eală. Vezi definitia »
TEȘÍLĂ, teșile, s. f. (În expr.) Cu gândul (cam) pe teșilă = cu șovăială, șovăitor. Vezi definitia »
PLANISFÉRĂ, planisfere, s. f. Hartă a globului terestru în care cele două emisfere sunt reprezentate pe o suprafață plană; planiglob, mapamond. – Din fr. planisphère, germ. Planisphäre. Vezi definitia »
OXIDÁZĂ s.f. Enzimă, conținută în celulele vegetale și animale, care catalizează reacțiile de oxidare a unei substanțe chimice. [< fr. oxidase]. Vezi definitia »
șoávă2, șoáve, s.f. (reg.) 1. surpătură de teren produsă de ape. 2. vale strâmtă și adâncă. 3. (fig.; în sintagmă) pălărie șoavă = pălărie cu borul mare și lăsat în jos. Vezi definitia »