REFÚZ s.n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ Până la refuz = atât încât nu este loc pentru mai mult. 2. Material rămas după cernere într-un ciur sau într-o sită. 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. ♦ (Metal.) Defect de turnare constând în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. [< fr. refus]. Vezi definitia »

TROLEIBÚZ s. n. vehicul rutier cu tracțiune electrică, fără șine, pentru transportul în comun. (< fr. trolleybus) Vezi definitia »

colúz, colúze, s.n. (reg.) 1. lemn de la capătul năvodului de care se trag pescarii; hodorog (hădărag), druc, cleci. 2. soi de grâu cu spic mare alcătuit din patru rânduri de boabe. Vezi definitia »

AÚZ s. n. 1. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep sunetele. ◊ Expr. A-i lua (cuiva) auzul = a asurzi (pe cineva). ♦ Însușirea de a distinge o notă muzicală justă de una falsă. 2. Auzire. S-a bucurat... la auzul acestor vorbe (RETEGANUL). – Postverbal al lui auzi. Vezi definitia »

chiondúz s.m. sg. (reg., înv.) specie de grâu. Vezi definitia »