Definita cuvantului afazie
AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Din fr. aphasie.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu afazie
cotáie (-ắi), s. f. – (Banat) Ceaun. Sl., dar probabil conservat în forma unui der. interior; cf. sl. kotilŭ „ceaun” (DAR). – Der. cotac, s. n. (cîrlig pentru ceaun). Vezi definitia »
CONFÉSIE s.f. v. confesiune. Vezi definitia »
METEOROSCOPÍE s.f. Studiul meteorilor. [Gen. -iei. / < fr. météoroscopie]. Vezi definitia »
SOCIOGRAFÍE s. f. 1. observare, înregistrare și descriere a societăților ca formațiuni istorice concrete. 2. curent empirist în sociologie, pe care o reduce la simpla descriere, în afara oricăror concluzii teoretice. 3. disciplină sociologică empiristă, descriptivă; ramură a sociologiei care studiază influența condițiilor locale asupra formării tipurilor sociale. (< fr. sociographie) Vezi definitia »
REÁCȚIE s. f. 1. faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva; ripostă. 2. răspuns nemijlocit al materiei vii la acțiunea unui excitant. 3. transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți externi sau a altor substanțe chimice. 4. (fiz.) forță care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleară = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particulă grea sau de un foton suferă o schimbare a structurii sale; ~ în lanț = proces care se poate reînnoi prin el însuși pentru că o parte a produsului e întotdeauna în stare a reimpulsiona reacția; ~ gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. 5. (cib.; și în forma reacțiune) stabilire, în sistemele de transmisie, tehnice automate, în organismele vii și în societate, a unor semnale prin care faza inițială a unui proces este influențată de informația referitoare la starea organelor de execuție sau la rezultatul procesului; conexiune inversă, retroacțiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul de intrare. (< fr. réaction) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z