SARCOFÁG, sarcofage, s. n. Sicriu antic făcut din piatră, bronz etc. (artistic ornamentat). ♦ Monument funerar în formă de sicriu. [Var.: (rar) sarcofágiu s. n.] – Din fr. sarcophage, lat. sarcophagus. Vezi definitia »

COLCEÁG, colceaguri, s. n. (Înv.) Un fel de gheată care se încheia cu copci. – Tc. kolçak. Vezi definitia »

omeág (-égi), s. m. – Plantă (Aconiturn napellus). – Var. omag. Sl. omegu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 227; Byhan 323; Conev 43), cf. slov. omej, pol. omięg, rus. omeg. Vezi definitia »

pustieșág, pustieșáguri, s.n. (reg.) 1. pustiu. 2. ogor lăsat în paragină, necultivat. 3. (înv.; în forma: pustușag) pustiire. 4. (în forma: pustușag) avere mare (a cuiva). Vezi definitia »

PIȘLEÁG, pișlege, s. n. (Pop.) Cui de lemn care unește obezile roților de la car. – Et. nec. Vezi definitia »