PARTENOCARPÍE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. – Din fr. parthénocarpie. Vezi definitia »

ATELOSTOMÍE s.f. (Med.) Anomalie constând în dezvoltarea incompletă a gurii. / < fr. atélostomie, cf. gr. ateles – incomplet, stoma – gură]. Vezi definitia »

HIPOBULÍE s. f. reducere a activității voluntare, cu scăderea forței de acțiune. (< fr. hypoboulie) Vezi definitia »

DACTILIOLOGÍE s.f. Parte a arheologiei care studiază inelele și pietrele prețioase gravate. [< fr. dactyliologie, cf. gr. dactylios – inel, logos – știință]. Vezi definitia »

precedénție s.f. (înv.) superioritate. Vezi definitia »