CĂRPINÍȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni; cărpinet. – Carpen + suf. -iș. Vezi definitia »

CODRÓȘ, codroși, s. m. Gen de păsări migratoare mici, cântătoare, cu penajul cenușiu roșiatic și cu coada lungă, roșie (Phoenicurus); pasăre de acest gen. – Coadă + roșu. Vezi definitia »

SĂLÁȘ, sălașe, s. n. (Pop.) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire. 2. Construcție rudimentară făcută în câmp și folosită ca adăpost temporar pentru oameni și animale. 3. Locuință, casă. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcuș. 4. Așezare omenească. ♦ Locuitorii acestei așezări. 5. Mică așezare de țigani (nomazi); grup de familii de țigani (nomazi) sub conducerea unui vătaf. [Pl. și: sălașuri] – Din magh. szállás. Vezi definitia »

căruțaș, căruțași s. m. dezertor. Vezi definitia »

conclúș, conclúșuri, s.n. (înv.) încheiere, hotărâre, decizie a unei adunări. Vezi definitia »