FÂȘÂITÚRĂ, fâșâituri, s. f. Fâșâit. [Pr. -șâ-i-. – Var.: fâșiitúră s. f.] – Fâșâi + suf. -tură. Vezi definitia »

FÉRFENIȚĂ s. f. (Pop. și fam.) Zdreanță. ◊ Loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. ♦ (Adverbial) În zdrențe, numai zdrențe. S-a întors ferfeniță. [Var.: (reg.) férfeliță s. f.] – Cf. ucr. ferfélića. Vezi definitia »

GLICERÍDĂ, gliceride, s. f. (Chim.) Ester alcătuit din glicerină și acizi grași, prezent în grăsimile animale și vegetale. – Din fr. glycéride. Vezi definitia »

REFERÉNȚĂ s. f. funcție prin care un semn lingvistic se referă la un obiect extralingvistic. (< fr. référence) Vezi definitia »

SANGUÍNĂ s. f. 1. oligist folosit la fabricarea creioanelor colorate. 2. desen cu un astfel de creion. ◊ litografie imitând un asemenea desen. (< fr. sanguine) Vezi definitia »