RÓZĂ, roze, s. f. 1. Trandafir. ◊ Expr. A sta pe roze = a se găsi într-o situație favorabilă. ♦ Roza fisurilor = reprezentare grafică pentru determinarea direcțiilor principale pe care le urmează fisurile de separație într-un masiv de roci. Roza vânturilor = a) reprezentare grafică a regimului vânturilor într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un teritoriu; b) reprezentare grafică, în formă de stea, a direcțiilor punctelor cardinale, folosită în cutia unei busole pentru a repera direcția către care se îndreaptă acul magnetic al busolei. 2. Șlefuire specială care se dă diamantului. 3. Fereastră circulară mare, cu vitralii, așezată pe fațada catedralelor gotice, deasupra porții de intrare. – Din fr. rose, it., lat. rosa, germ. Rose. Vezi definitia »

METILÉNICĂ, metilenice, adj. (Chim.; În sintagma) Grupare metilenică = grupare organică ce conține radicalul metilen caracterizată prin mare reactivitate chimică în unele reacții de condensare sau cu metalele alcaline. – Din fr. méthylénique. Vezi definitia »

văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése Vezi definitia »

PALEOGEOFÍZICĂ s.f. Știință care studiază legile și modificările fenomenelor geofizice. [Gen. -cii. / < fr. paléogéophysique]. Vezi definitia »

FRÁNJĂ s. f. v. franj. Vezi definitia »