plástă², s.f. (reg.) arătare, fantomă, nălucă. Vezi definitia »

BAUXÍTĂ (‹fr. {i}; {s} Baux) s. f. Rocă sedimentară alcătuită din hidroxizi de aluminiu (40-80 la sută) și subordonat hidroxizi de fier, de culoare roșie, brună sau cenușie-verzuie. În reg. cu climă tropicală și subtropicală formează depozite stratiforme, lenticulare sau sub formă de pungi, reprezentînd: a) produs rezidual de alterare lateritică a unor roci vulcanice (andezite, bazalte); b) rezultatul precipitării anorganice a unor coloizi aluminoși în bazine de sedimentare; c) produs rezidual format în urma dizolvării calcarelor aluminoase de către apele subterane. B. reprezintă principala sursă pentru obținerea aluminiului. Vezi definitia »

AMILOLÍZĂ s. f. hidrolizare a amidonului sub acțiunea amilazelor. (< fr. amylolyse) Vezi definitia »

scatólcă (-ci), s. f. – 1. Ladă, cufăraș. – 2. Palmă puternică. – Var. scatoalcă, Mold. scatulcă. It. scatola, prin rus. skatulka (Cihac, II, 330; Sanzewitsch 209). Semantismul celui de al doilea sens nu este clar. Este dubletul lui șcatulă, s. f. (Trans., ladă), rar, din mag. skatulya (Gáldi, Dict., 157). Vezi definitia »

dudureáță, duduréțe, (reg.) oală de lapte. Vezi definitia »