vóce (-ci), s. f. – Glas. – Mr. boațe. Lat. vocem (sec. XIX), cf. REW 9459. Este dubletul lui boace, v. boci. – De. (din fr.) vocabular, s. n.; vocal, adj.; vocală, s. f.; vocalic, adj.; vocalism, s. n.; vocaliza, vb.; vocativ, s. n.; vocați(un)e, s. f.; vocifera, vb. Vezi definitia »

condúce (condúc, condús), vb. – 1. A îndruma un grup de oameni, o instituție. – 2. A dirija. – 3. A însoți pe cineva. – 4. (Refl.) A se comporta. Lat. conducere (sec. XIX), cu accepțiile fr. conduire. – Der. conducător, s. m. (director, căpetenie, șef); conducătorie, s. f. (conducere, șefie); conductor, s. m. (căpetenie, călăuză), din fr. conducteur; conductă, s. f. (țeavă, țevărie), format pe baza fr. conduite; conduită, s. f. (conduită; comportament), din fr. conduite; conductibil, adj., din fr. Vezi definitia »

a-i face (cuiva) una bună expr. a produce (cuiva) un necaz / o neplăcere. Vezi definitia »

MATRÍCE s.f. I. Organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul până la naștere; uter. II. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular cu un anumit număr de linii sau rânduri, fiecare rând având același număr de numere dispuse în coloane. [Var. matriță s.f. / < lat. matrix, cf. fr. matrice]. Vezi definitia »

Ce inseamna cuvantul functionar? Vezi definitia »