Definita cuvantului halogen
HALOGÉN, -Ă, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naștere la săruri. – Din fr. halogène.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu halogen
TETRAHIDROBENZÉN s. m. (Chim.) Cicloalchenă cu șase atomi de carbon în moleculă. – Din fr. tétrahydrobenzène, engl. tetrahydrobenzene. Vezi definitia »
ANTETRÉN s. n. vehicul pe două roți care tractează tunuri, obuziere, chesoare de muniții, mașini agricole etc. (după fr. avant-train) Vezi definitia »
CHELÉN s. n. cloretan, folosit ca anestezic local. (< fr. kélène) Vezi definitia »
MIOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a neogenului. // adj. Care aparține acestei epoci; miocenic. [Pron. mi-o-. / < fr. miocène, cf. gr. meion – mai puțin, kainos – recent, nou]. Vezi definitia »
ANTIPIOGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță) care împiedică autoaprinderea cărbunilor. (< anti- + piogen) Vezi definitia »