SIMBÓLICĂ s.f. 1. Exprimare a unor idei, a unor sentimente etc. prin simboluri; simbolistică. ♦ Ansamblul simbolurilor proprii unui popor, unei religii etc. 2. Știință care studiază și explică simbolurile; simbologie. ♦ Ramură a teologiei care studiază comparativ simbolurile de credință ale diferitelor confesiuni. ♦ Teorie a simbolurilor în care rațiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale. [Gen. -cii. / < fr. symbolique, cf. germ. Symbolik]. Vezi definitia »

CARPÉTĂ s.f. Covoraș. [< fr. carpette]. Vezi definitia »

ORĂCĂIÁLĂ, orăcăieli, s. f. (Reg.) Orăcăit; gălăgie, larmă. [Pr.: -că-ia-] – Orăcăi + suf. -eală. Vezi definitia »

POLISÍGMĂ s. f. aliterație constând în repetarea consoanei s. (< gr. poysigma) Vezi definitia »

TALASOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a mărilor și oceanelor. – Din fr. thalassogenèse. Vezi definitia »