cer (céruri), s. n. – 1. Spațiu cosmic, în care se află aștrii. – 2. Palatul gurii. – 3. Baldachin la pat. – Mr., megl. șer, istr. cer. Lat. caelum (Pușcariu 335; Candrea-Dens., 305; REW 1466; DAR); cf. alb. kjelj, it., sp. cielo, prov., cat., cel, fr. ciel, port. ceo. – Der. ceresc, adj. (celst, divin). Din rom. provine țig. čero (Miklosich, Zig., 189), čeroros (cf. Wlislocki 79), ultima formă pe baza pl. ceruri. Vezi definitia »

zóna zóster s. f. art., g.-d. art. zónei zóster Vezi definitia »

DEBARCADÉR, debarcadere, s. n. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, într-un port, amenajat special și prevăzut cu un utilaj adecvat pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, a animalelor sau a unor materiale. – Din fr. débarcadère. Vezi definitia »

SOMNIFÉR, -Ă, somniferi, -e, adj., s. n. (Medicament, substanță) care provoacă somn; soporific, hipnotic, narcotic. – Din fr. somnifère, lat. somnifer. Vezi definitia »

VISTIÉR, vistieri, s. m. (În evul mediu, în țările românești) Titlu dat marelui dregător care avea în sarcina sa administrarea financiară a țării și a vistieriei statului; persoană care purta acest titlu; vistiernic. [Pr.: -ti-er] – Din lat. vestiarius. Vezi definitia »