șleáthă (-te), s. f. – 1. Nobilime poloneză. – 2. Ceată, camarilă, grup. Pol. szlactha, din v. germ. slahta › germ. Geschlecht, cf. it. schiatta (Miklosich, Fremdw., 129; Cihac, II, 398). – Der. șleathici, s. m. (aristocrat polonez), din pol. szlachcic, înv.; șlethicie, s. f. (înv., noblețe). Vezi definitia »

PORTFILIÉRĂ s.f. Clupă. [< port- + filieră]. Vezi definitia »

MEGATÓNĂ s. f. 1. unitate de măsură pentru greutăți, de un milion de tone. 2. unitate de măsură echivalentă cu forța unei explozii de un milion de tone de trinitrotoluen. (< fr. mégatonne) Vezi definitia »

CORIZĂ s. f. inflamație a mucoasei nazale; rinită. (< fr. coryza) Vezi definitia »

HĂINIȘOÁRĂ, hăinișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui haină; hăinuță. – Haină + suf. -ișoară. Vezi definitia »