DIRIGENȚÍE, dirigenții, s. f. Îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte; oră de clasă la care are loc în mod special această îndrumare. – Diriginte + suf. -ie. Vezi definitia »

ZOOECONOMÍE s.f. Disciplină care studiază aplicarea principiilor de economie rurală la creșterea animalelor. (din fr. zooéconomie) Vezi definitia »

SCINTILOGRAFÍE s. f. scintigrafie. (< fr. scintillographie) Vezi definitia »

HOMEOSTAZÍE s. f. 1. proprietate a organismelor vii de a-și menține constantele fiziologice în condiții diferite de mediu. ◊ (genet.) menținere constantă a genomului într-o populație. 2. tendință a sistemelor autoreglabile de a-și menține constante anumite stări sau coordonate de definiție; homeostază. 3. echilibru natural, biologic și ecologic, în biosferă și ecosisteme. ◊ echilibru al mediului interior al individului. (< fr. homéostasie) Vezi definitia »

LÁBIE s.f. Labium. [Gen. -iei. / < germ. Labia]. Vezi definitia »