ogeác (= hogeag) s. n., pl. ogeacuri (ogece) Vezi definitia »

șfac, șfacuri, s.n. (reg.) 1. laț. 2. unealtă cu care se strânge buza de sus a calului, ca să stea liniștit la potcovit. 3. bucată de lemn folosită la strângerea, prin răsucire, a funiei sau a lanțului cu care se leagă o încărcătură (de fân, de lemne etc.). Vezi definitia »

CRACOVIÁC s.n. Dans popular polonez cu caracter vioi, cu pași săriți, din regiunea Cracovia; cracoviană; melodia acestui dans. [Pron. -vi-ac, scris și krakowiak. / < pol. krakowiak]. Vezi definitia »

holeác (holeácă), adj. – Libertin, desfrînat. Rut. cholĕk (Bogaci, BF, V, 235). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

HAMÁC, hamacuri (hamace), s. n. Pânză (de vele) sau plasă dreptunghiulară de sfoară, care se întinde orizontal între doi stâlpi, doi copaci etc. și care servește ca pat mobil sau ca leagăn. – Din fr. hamac. Vezi definitia »