ANAGLÍF s.n. 1. Sculptură în relief sau în basorelief. 2. (Mat.) Desen al unui corp geometric executat în două culori (roșu și albastru), privit cu ajutorul unor ochelari, care, la rândul lor, având și ei un vizor colorat în roșu și altul în albastru, dau imaginea unui corp în relief. ◊ (Fiz.) Procedeul anaglifelor = procedeu stereoscopic prin care se obține imaginea în relief a unui obiect, folosindu-se ochelari cu sticle de culori diferite, complementare. [Var. anaglifă s.f. / < fr. anaglyphe, cf. gr. anaglyphos]. Vezi definitia »

COIF, coifuri, s. n. Acoperământ de metal sau de piele pentru protecția capului, purtat în trecut de unii ostași în timpul luptei. ♦ Caschetă de hârtie în formă de bicorn, cu care se joacă copiii, care se poartă ocazional pentru a proteja capul de soare etc. – Lat. cofea. Vezi definitia »

DITRIGLÍF s. n. spațiu care separă două triglife. (< fr. ditriglyphe) Vezi definitia »

FIF, fifuri, s. n. (Reg.) Unitate de măsură egală cu 1/2 de decilitru. – Germ. fünf. Vezi definitia »

poncíf s. n., pl. poncífuri / poncífe Vezi definitia »