pohoiálă, s.f. (înv. și reg.) 1. boală de ochi la cai, datorită căreia aceștia nu mai văd drumul (cataractă, leucom, epitoră, urdoare). 2. membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; prapur. 3. partea de jos a burții animalelor; vintre. 4. parte a corpului animalelor situată între ultima coastă și osul șoldului, formând o adâncitură; deșert, flămânzare. 5. (în forma: povăială) șira spinării, spatele. 6. (la pl.; în forma: povâieli) marginile blănii de miel care nu sunt acoperite de lână și care din această cauză nu se pot folosi la căciuli și pieptare. Vezi definitia »

cosmoceálă s.f. (reg.) amestecătură de mai multe mâncări laolaltă. Vezi definitia »

tălbăcitúră s.f. (rar) încurcătură, zăpăceală. Vezi definitia »

asistentă, asistente, s. f. iubită, amantă Vezi definitia »

EȘÁRPĂ s. f. direcție de tragere, înclinată față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. (< fr. écharpe) Vezi definitia »