EROÁRE s. f. 1. lipsă de concordanță între percepții și realitatea obiectivă; cunoștință falsă, denaturată; greșeală. ♦ a induce (pe cineva) în ~ = a amăgi, a înșela. 2. (jur.) reprezentare greșită asupra unei situații de fapt, ori asupra existenței unui act normativ. 3. diferența dintre valoarea măsurată și cea reală a unei mărimi. (< fr. erreur, lat. error) Vezi definitia »

MARMORÁRE s.f. Acțiunea de a marmora și rezultatul ei. ♦ Deteriorare a unui negativ fotografic, care capătă aspectul structural al unei plăci de marmură din cauza lipsei de agitare a revelatorului în timpul developării. [< marmora]. Vezi definitia »

COMUTATOÁRE, comutatori, s. f. Mașină electrică folosită pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers. – Comuta + suf. -toare. Vezi definitia »

RECRISTALIZÁRE s. f. 1. transformare a rocilor, care se produce atunci când mineralele cristalizate se transformă în noi cristale. 2. modificare a structurii cristaline a unui metal sau a unui aliaj prin încălzire. (< recristaliza) Vezi definitia »

DĂRĂPĂNÁRE s. f. Acțiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – V. dărăpăna. Vezi definitia »