Definita cuvantului hădărag
HĂDĂRÁG, hădăragi, s. m. (Reg.) 1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coșul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. 4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița. [Var.: hadarág s. m.] – Cf. magh. hadaró.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu hădărag
HOGEÁG,hogeaguri,s.n.1.(Reg.)Coș (la o casă).2.
(Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă ; loc sau local unde stătea acest corp.[Var. : ogeác, ogeág s.n.]-Din tc. ocak. Vezi definitia »
podeág, podeáguri, s.n. (reg.) 1. (în forma „podeac”) podeț. 2. (înv.) platou, podiș, tăpșan mai mic. 3. movilă. Vezi definitia »
fag (fági), s. m. – Copac înalt cu coaja netedă și lemnul tare (Fagus silvatica). – Mr., megl. fag. Lat. fagus (Pușcariu 568; Candrea-Dens., 540; REW 3145; DAR), cf. it. faggio (lom., piem., engad. fo), sicil., sard., prov. fau, v. fr. fou (› fr. fouet), sp. (haya), port. (faia). Alb. fag provine din calabr. fagu (Meyer 97) sau din rom. – Der. făget, s. n. (var. făgiș), (pădure de fag), mr. fădzet, cf. it. faggeto. Vezi definitia »
MAG, magi, s. m. Preot la unele popoare orientale din antichitate; p. ext. învățat; filozof; astrolog; vrăjitor. ♦ (În religia creștină) Fiecare dintre cei trei regi veniți din Orient să se închine lui Isus la nașterea sa. ♦ Fig. Sol, vestitor. – Din sl. magŭ. Vezi definitia »
BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame care se închid, intrând între plăsele; brișcă1. – Din tc. biçak (influențat de brici). Vezi definitia »