COMPONÉNȚĂ, componențe, s. f. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire. – Compon[ent] + suf. -ență (după absent-absență). Vezi definitia »

BAIONÉTĂ s.f. 1. Armă albă cu lama scurtă, tăioasă, ascuțită la vârf și prevăzută la mâner cu un dispozitiv care o poate fixa la țeava puștii, pentru a putea fi folosită în lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baionetă = luptă corp la corp cu baioneta, pusă la pușcă. ♦ (Fig.; la pl.) Purtători ai acestor arme; (p. ext.) armată, trupă, efectiv de soldați. 2. Tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oraș în Franța, unde s-ar fi fabricat prima dată această armă]. Vezi definitia »

BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși² + suf. -eală. Vezi definitia »

smiorcăneálă, smiorcănéli, s.f. (reg.) 1. zgomot specific produs de cel care se smiorcăie; smiorcăială. 2. plâns înăbușit și întretăiat (alintat și prefăcut), văicăreală, smârceală. Vezi definitia »

REȘÚTĂ, reșute, s. f. (Med.) Reapariție a simptomelor unei boli în timpul convalescenței; recidivă, recădere. – Din fr. rechute. Vezi definitia »