INVENTÁR, inventare, s. n. Listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (și descrise cantitativ și valoric) toate bunurile care se află într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor și păsărilor dintr-o gospodărie. Inventar mod = totalitatea uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport aparținând unei gospodării sau întreprinderi. ◊ Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ♦ P. gener. Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.). – Din fr. inventaire, lat. inventarium. Vezi definitia »

VUVÁR, vuvari, s. m. (Reg.) Muzicant care cântă din vuvă. – Vuvă + suf. -ar. Vezi definitia »

gășcar, -ă, gășcari, -e adj. 1. sociabil. 2. înțelegător, cumsecade. Vezi definitia »

RADICULÁR, -Ă, radiculari, -e, adj. Care aparține radiculei, care se referă la radiculă. – Din fr. radiculaire. Vezi definitia »

BIMILENÁR, -Ă, bimilenari, -e, adj. Care durează sau are o vechime de (circa) două mii de ani. – Din fr. bimillénaire. Vezi definitia »