APRAXÍE s. f. incapacitate patologică de a executa mișcări coordonate ca urmare a unor leziuni ale creierului. (< fr. apraxie, gr. praxis) Vezi definitia »

MICRODONTÍE s.f. Dezvoltare insuficientă a dinților. [Gen. -iei. / < fr. microdontie, cf. gr. mikros – mic, odous – dinte]. Vezi definitia »

AERÁȚIE, aerații, s. f. Ventilație și răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului¹ (1). [Pr.: a-e-] – Din fr. aération. Vezi definitia »

HIPOPATOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază bolile și defectele calului. [Gen. -iei. / cf. fr. hippopathologie]. Vezi definitia »

ACLAMÁȚIE, aclamații, s. f. (Mai ales la pl.) Manifestare a aprobării sau a entuziasmului față de cineva sau de ceva, prin urale sau prin aplauze; ovație, aclamare. – Din fr. acclamation, lat. acclamatio. Vezi definitia »