altoit, -ă, altoiți, -te, adj. bătut; lovit; plesnit Vezi definitia »

poleit, -ă, poleiți, -te adj. (intl.) 1. arestat. 2. îmbrăcat în haine de deținut. Vezi definitia »

ALUNÍT, aluniți, s. m. Sulfat natural hidratat de aluminiu și potasiu, alb-gălbui, sticlos, pământos, utilizat la prepararea unor vopsele, medicamente etc. – Din fr. alunite. Vezi definitia »

BĂLĂBĂNÍT¹ s. n. Faptul de a (se) bălăbăni. – V. bălăbăni. Vezi definitia »

NEÎMBLÂNZÍT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Ne- + îmblânzit. Vezi definitia »