CELEI, cultură din perioada de tranziție de la neolitic la epoca bronzului (c. 2.500-1.500 î. Hr.), denumită astfel după așezarea preistorică descoperită. în localit. Celei (azi în raza orașului Corabia, jud. Olt), suprapusă ulterior de o așezare dacică și de cetatea romano-bizantină Sucidava. Vezi definitia »

bréi s. m. – Mușchi (Mercurialis perennis). – Var. brii, brie. Origine necunoscută. Este posibil să fie în legătură cu gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom. Vezi definitia »

năvrăpéi s.m. pl. (reg.) numele unei plante; năvalnic. Vezi definitia »

bordei, bordeie s. f. închisoare. Vezi definitia »

DEREBÉI s. m. (Înv.) Principe turc cu putere despotică, care întreprindea acțiuni de brigandaj. – Tc. derebei. Vezi definitia »