ARCHEBÚZĂ, archebuze, s. f. Veche armă de foc, asemănătoare cu pușca. – Fr. arquebuse. Vezi definitia »

NACÉLĂ s.f. Cabină suspendată se un balon, în care se află echipajul. Vezi definitia »

ȘTERSĂTÚRĂ, ștersături, s. f. Faptul de a șterge; loc într-un text scris din care s-a șters ceva; pasajul astfel suprimat; ștersură. – Șters¹ + suf. -ătură. Vezi definitia »

ghíndură (ghínduri), s. f. – Ganglion, umflătură. – Mr., megl. gl’indură. Lat. glandŭla (Pușcariu 715; Candrea-Dens., 742; REW 3777; DAR), cf. alb. gjëndërë (Pușcariu, Lr., 266). – Der. ghinduros, adj. (umflat, cu ganglioni), pe care Pușcariu 717 și Candrea-Dens., 743 îl derivă direct din lat. glandŭlŏsus. – Din rom. provine sb. glindura (Candrea, Elementele, 408). Vezi definitia »

pipirígă², pipirígi, s.f. (reg.) bibilică. Vezi definitia »