înveștít, înveștítă, adj. (înv.) V. învăscút. Vezi definitia »

HITÍT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei populații indo-europene din Asia Mică (al II-lea mileniu a. Chr.). ◊ (s. f.) limbă vorbită de hitiți, cu scriere folosind caractere cuneiforme babiloniene. (< fr., engl. hittite) Vezi definitia »

MEGACARIOCÍT s.n. (Med.) Celulă uriașă a măduvei roșii din os, a cărei citoplasmă se fragmentează, producând plăcuțele sanguine. [Pron. -ri-o-. / < fr. mégacaryocyte, cf. gr. megas – mare, karyon – nucleu, kytos – celulă]. Vezi definitia »

ÎNJOSÍT, -Ă, înjosiți, -te, adj. Care este umilit; dezonorat. – V. înjosi. Vezi definitia »

SPERMATOCÍT s.n. (Biol.) Celulă de reproducere masculină care provine din ultima generație de celule spermatogonii. [< fr. spermatocyte, cf. gr. sperma – sămânță, kytos – celulă]. Vezi definitia »