GLONTUÍT, -Ă, glontuiți, -te, adj. (Rar) Lovit, rănit de glonț. – Din glonte. Vezi definitia »

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, desperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.). Vezi definitia »

preaîndumnezeít, -ă, adj. (înv.) sfânt, divin. Vezi definitia »

CORHĂNÍT s. n. Transport al buștenilor de la locul unde au fost fasonați până la o cale de comunicație, prin târâre și rostogolire, cu ajutorul țapinei sau cu alte mijloace. – Et. nec. Vezi definitia »

ARAGONÍT (‹ localit. Aragón) s. n. Carbonat natural de calciu izomorf cu calcitul, de care se deosebește cristalizînd rombic. Se formează în ultimele faze ale proceselor hidrotermale și din depunerile izvoarelor minerale termale, formînd tufuri calcaroase sau pisolite. Are culoare alb-gălbuie, violetă sau cenușie, luciu sticlos și aspect de agregat radiar sau compact. Este utilizat ca piatră de ornament, constituie mase principală a perlelor și formează stratul de sidef al cochiliilor moluștelor. Vezi definitia »