Definita cuvantului hârâitură
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu hârâitură
Suprafață întinsă de teren, de utilitate publică, cu arbori și cu flori, cu alei și diferite construcții amenajată pentru agrement. Vezi definitia »
mócniță adv. (reg.) (în expr.) a tăcea mocniță = a nu scoate niciun cuvânt. Vezi definitia »
NEȘÁNSĂ s. f. întâmplare nefavorabilă; ghinion, nenoroc. (< ne- + șansă) Vezi definitia »
NEORETÓRICĂ s.f. Curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă, pluridisciplinară, arta antică a vorbirii. [Et. incertă]. Vezi definitia »
valónă (idiom) s. (., g.-d. art. valónei Vezi definitia »