Definita cuvantului hârâitură
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu hârâitură
COMPRÉSĂ s.f. Bucată de pânză care se aplică (udată cu apă sau cu un medicament) pe o parte bolnavă a corpului. [< fr. compresse]. Vezi definitia »
CIRCUMSTÁNȚĂ s.f. Împrejurare, particularitate care însoțește un fapt. ♦ Ocazie, conjunctură (favorabilă sau nefavorabilă). ◊ De circumstanță = pentru o ocazie anumită; de formă, de ochii lumii. [< lat. circumstantia < circum – împrejur, stare – a ține, cf. fr. circonstance]. Vezi definitia »
PLEXÍTĂ s. f. inflamație a unui plex nervos. (< fr. plexite) Vezi definitia »
smochină, smochine s. f. om sfrijit / firav. Vezi definitia »
JULITÚRĂ, julituri, s. f. Rană ușoară produsă prin julirea pielii; julire, zdrelitură. – Juli + suf. -tură. Vezi definitia »