DROȘCÁR, droșcari, s. m. (Înv. și pop.) 1. Birjar. 2. Meseriaș care lucrează droște. – Droșcă + suf. -ar. Vezi definitia »

BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc în care se vând tot felul de obiecte, mai ales mărunțișuri; p. ext. târg, piață. – Fr. bazar. Vezi definitia »

PARAZITÁR, -Ă adj. 1. (care duce o viață) de parazit. 2. provocat de un parazit. (< fr. parasitaire) Vezi definitia »

pescár (pescári), s. m. – 1. Cel care pescuiește. – 2. Negustor de pește. – 3. Pescăruș (Larus). – Var. păscar. – Mr. piscar. Din pește, prin intermediul unei var. teoretice *pescu, ca pescos, pescui, cu suf. de agent -ar. În general se admite că e reprezentantul direct al lat. piscārius (Pușcariu 1299; Candrea-Dens., 1368; REW 6527), cf. port. peixeiro; dar chiar și așa, fonetismul arată o apropiere de pește. Influența sl. rybarĭ „pescar” (Tiktin) nu constituie o ipoteză utilă. – Der. pescărel (var. pescăraș), s. m. (pescăruș); pescăruș, s. m. (alcion, martin, Alcedo ispida; păsări acvatice, Cinclus aquaticus; Sterna, Hydrochelidon nigra); pescărească, s. f. (vînzătoare de pește, femeie care pescuiește); pescăresc, adj. (de pescar, al pescarului); pescărește, adv. (ca pescarii); pescărie, s. f. (pescuit; loc de pescuit; magazin de pește; Arg., curtare; Arg., codoșlîc, tăinuire); pescări, vb. (a face oficiul de pescar sau de vînzător de pește; Arg., a curta); pescărime, s. f. (banc de pește; mulțime de pescari), rar; pescărit, s. n. (pescuire; vînzare de pești). – Cf. pește. Vezi definitia »

(rar) adj. m., pl. nerăzbiți; f.nerăzbită, pl. nerăzbite Vezi definitia »