turluí, turluiésc, vb. IV (reg.) 1. a cânta (prost) din fluier. 2. a bea cu zgomot din ploscă. Vezi definitia »

șpraițuí, șpraițuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre pereții unei săpături, despre porțiuni dintr-o construcție) a sprijini cu proptele. 2. (despre buștenii care urmează să fie tăiați cu gaterul) a înțepeni folosind proptele. 3. (în forma: șprăițui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse dispuse la anumite intervale. 4. (în forma: șprăițui; despre pereți) a acoperi cu șipci; a șipcui. 5. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronțui, a șpronța. Vezi definitia »

pisúi s.m. pl. (reg.) mâțișori. Vezi definitia »

BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. – Baiț + suf. -ui. Vezi definitia »

șfițuí², șfițuiésc, vb. IV (reg.) a lucra din greu. Vezi definitia »