haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

pantasíi s.f. pl. (înv. și reg.) toane, capricii, pandalii. Vezi definitia »

CONFÍNII s.n. pl. (Liv.) Limite, granițe ale unei țări. [Cf. lat. confines, fr. confins]. Vezi definitia »

ALBIÍ, pers. 3 albiește, vb. IV. Refl. (Rar) A lua forma unei albii. – Din albie. Vezi definitia »

pomójdii s.f. pl. (reg.) vorbe sau afirmații lipsite de seriozitate sau de temei; palavre, brașoave. Vezi definitia »