risipitúră, risipitúri, s.f. (reg.) 1. belșug, abundență. 2. împrăștiere, alungare; înfrângere, zdrobire. 3. dărâmare, năruire, distrugere. Vezi definitia »

TAURÍNĂ s. f. acid organic obținut prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă, în țesutul pulmonar și în mușchi. (< fr., engl. taurine) Vezi definitia »

privátă s. f., pl. privăți (private) Vezi definitia »

GRAFITIZÁTĂ, grafitizate, adj.f. (Despre fontă) Care a fost purificată prin separarea grafitului. – V. grafitiza. Vezi definitia »

scárpă, scárpe, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) pantof femeiesc ușor, cu broderii, care se purta în trecut; condur; papuc de damă. 2. încălțăminte veche, scâlciată; papuc uzat târșâit. 3. (în forma: șcarp) bocanc de munte. 4. (înv.) suprafață înclinată; taluz de pământ, de pietriș, de zidărie care mărginește terasamentele, exploatările miniere, șanțurile, cursurile de apă. 5. plantație de protecție pe marginea unei căi ferate. 6. (în formele: șcarp, șcarpăn) terasament (în rambleu) de cale ferată. 7. (în formele: șcarp, șcarpă) vale de râu; făgaș. 8. (în forma: șcarpă) prăpastie. Vezi definitia »