AMFICȚIÓN s. m. membru al unei amficționii. (< fr. amphictyon) Vezi definitia »

TETRAGÓN s. n. patrulater. (< fr. tétragone) Vezi definitia »

TIMPANÓN, timpanoane, s. n. Instrument muzical folosit în sec. XVI-XVIII, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță în formă de trapez, deasupra căreia erau întinse coarde de metal puse în vibrație cu două ciocănele. – Din fr. tympanon. Vezi definitia »

PROPAROXITÓN adj., s.n. (Cuvânt) care are accentul pe antepenultima silabă. [< fr. proparoxyton, cf. gr. proparoxytonos]. Vezi definitia »

OSTEOFÓN s. n. dispozitiv electroacustic care transmite sunetele exterioare în urechea internă prin intermediul sistemului osos al capului. (< fr. ostéophone) Vezi definitia »